Ion și Gheorghe înspre casă.

Ion și Gheorghe înspre casă.
Noapte. Furtună îngrozitoare. În fața lor – un conac superb. Bat ăștia disperați la ușă – apare o tipă superba îmbrăcată sumar:
– Ce doriți, domnilor?
– Păi cucoană afară e urgie și ne intrebam dacă nu ai avea inimă să ne primești în noaptea asta la tine?
– Nu am cum să vă primesc pentru că sunt văduvă și nu vreau să îmi iasă vorbe in sat. Dar vă puteți culca în hambar.
Cei doi îi mulțumesc pentru amabilitate și se culcă în hambar. A doua zi de dimineață pleacă liniștiți spre casă.
După 9 luni Ion primește o vizită neașteptată: un avocat. Cum înțelege că e avocatul doamnei care i-a găzduit pe el și pe Gheorghe și când află motivul vizitei Ion se ridică tremurând tot și fuge la Gheorghe acasă:
– Ce-i cu tine, Ioane?
– Mă Gheorghe, acu 9 luni cand am înnoptat la femeia aia, tu te-ai dus cumva la ea după ce am adormit?
– Mhm!
– Și ti-ai făcut de cap cu ea?
– Oho, toată noaptea, ca locomotiva.
– Și cumva la plecare i-ai spus numele meu?
– Da, mă, ca io-s însurat și mi-era să nu se afle. Dar de ce? AOLEU! Acu 9 luni? Te pomenești că…?
– Da, mă! A murit și mi-a lăsat toată averea.